Eugen Huculuci e de lângă Craiova, are 7 ani şi cel mai mult iubeşte animalele, plantele şi curăţenia. Sursa: Foto: Gabriela Zanfir
“Nu pot să-ţi spun ce facem acolo, pentru că e secret. Dacă vrei să ştii, vii la noi şi faci reportaj! Altfel nu-ţi spun. Suntem două cluburi. Ceilalţi vor să se facă brutari. Noi vrem să ne facem doctori veterinari“, spune, ştrengăreşte, Eugen Huculuci, care are acum şapte ani şi zece luni. E în clasa întâi abia, la Liceul Teoretic din Amărăştii de Jos, o comună doljeană.
„Am avut primul club, dar l-am fărâmat. Acum am făcut altul. Nu l-am terminat de construit. Îl facem acolo, în spatele bisericii vechi. Am adus cărămizi, lemne tăiate. Avem şi fete în club. Ele ne aduc ce ne trebuie. Sunt numai surorile băieţilor, pe ele le-am primit“, vorbeşte încet Eugen, să nu ne audă mami.
„Ne-am oferitsă fim gunoieri“
„Să nu-mi spui Eugen, să-mi spui Joe. Aşa mă ştie lumea! Ce vrei să-ţi mai spun?“, întreabă scurt şi tot el răspunde. „Să ştii că eu mai am un club, care nu e secret. Eu şi patru băieţi ne-am oferit, la şcoală, să fim gunoieri. Copiii fac mizerie tot timpul şi eu nu-i înţeleg. Când am intrat în şcoală acum câteva zile, parcă era un coş de gunoi. Am avut o discuţie cu doamna Sabina, care e cum ar veni a doua directoare, şi a spus că o să organizeze un cerc de ecologişti“, spune pe nerăsuflate, cu ochi serioşi, Joe.
„Un ecologist este un om care ajută natura“, explică el, ca să înţelegem cu toţii. „Eu şi patru băieţi am vrut să facem cercul şi să adunăm şi alţi copii. În spatele şcolii este o mare de gunoaie. Acolo trebuia să fie o centrală, dar s-a dărâmat tot. Unii copii ajung la spital din poluare, şi asta nu e bine. Ei nu rezistă la poluare“, spune Eugen, ca un om mare. Se uită la televizor, la Animal Planet, şi tresare. Nu mai contează interviul nostru, ci cuibul de ş
