O viata pentru Hristos
Barbat din stirpea aleasa a "soldatilor" lui Hristos, Parintele Ioanichie respira prin toti porii forta duhovniceasca si blandete. Chipul sau, parca cioplit in piatra, si cuvantul sau hotarat si transant, te intimidau daca nu-l cunosteai. Dar, pe masura ce patrundeai intelesul adanc al vorbelor sale, te invaluia o blandete asemeni unei seri de vara tarzie. Parintele era un moldovean sfatos, pe care stiinta inalta de carte nu-l clintise o iota din plamada sa de taran. N-a facut niciodata figura de profesor pedant ci, mai ales in ultimii ani, parea un bunic care ti-l aducea aievea de mana pe Hristos, langa tine. Impreuna cu Parintele Cleopa era stalp de foc al Bisericii, in creierul Muntilor Neamtului. A fost iubit si cautat de mii de romani, care luau drumul Sihastriei, daca nu sa i se spovedeasca, macar sa-l vada si sa-i ceara cuvant de folos. In ultimul timp, Avva Ioanichie nu i-a mai putut primi. Il lovise o boala grea, Dumnezeu facand din sfintia sa vasul in care a mai ars din pacatele noastre, ale tuturor.
S-a nascut la 10 februarie 1930, in Stanita, judetul Neamt, primind la Botez numele de Ioan. Parintii s-au gandit sa-l formeze intr-o meserie banoasa si l-au trimis la Liceul Comercial din Roman, pe care l-a absolvit in anul 1949. Dar tanarul Ioan era cuprins de dorul pentru Imparatul vietii vesnice, caruia ascultandu-I indemnul: "Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie" (Matei 16, 24), I s-a dedicat, intrand in manastirea Sihastria la varsta de 19 ani. A fost tuns in monahism si a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucuresti (1971 - 1975), apoi a fost hirotonit ieromonah (1979), opt ani mai tarziu protosinghel, iar in anul 1992 a devenit arhimandrit. Si-a inmultit talantii daruiti de la Domnul, impletind armonios slujirea in altar cu lucrarea scriitoriceasca. A