Citesc cu interes revista dvs. si va admir pentru continutul rubricilor in care puneti atata suflet. Asta ma indeamna sa mi-l descarc si eu pe al meu. Va spun o poveste trista...
Citesc cu interes revista dvs. si va admir pentru continutul rubricilor in care puneti atata suflet. Asta ma indeamna sa mi-l descarc si eu pe al meu. Va spun o poveste trista...
O zi frumoasa de toamna, o loterie castigata si o viza pentru America pe pasaport, extaz, lacrimi, bucuria mea de mama care isi trimite fiica intr-o lume mai buna, gandul ca peste cativa ani va fi realizata, fericita, va vedea lumea si va fi cu noua ei familie, intr-o tara a "tuturor posibilitatilor". Avea 20 de ani, o facultate neterminata. Am smuls-o de langa noi si am trimis-o singura in lumea larga, cu speranta ca va avea o viata mult mai buna, va scapa de saracie si ne va ajuta si pe noi (pe mine si pe fratele ei). Mare greseala, scump platita, cu lacrimi de mama, regrete, remuscari. Dupa 10 ani de despartire, singura bucurie a fost venirea ei acasa sau vizita mea acolo. Un lucru e sigur: singuratatea departe de casa, de prieteni si familie e cumplita, apasatoare. Acolo iti pierzi identitatea, nu mai stii incotro s-o apuci, aparentele sunt inselatoare, dezamagirile si frustrarile mari. Acum e in Statele Unite, intr-un oras de pe coasta de est, unde nu e picior de roman sau european. A facut armata in cadrul Marinei militare, in paralel cu facultatea, o viata mai mult decat dura, munca asidua, garzi fara sarbatori, cu putine momente de relaxare. Acum e profesoara, si in loc sa culeaga roadele sacrificiului facut, s-a trezit singura printre straini, intr-un loc unde se simte izolata, desi face tot posibilul sa fie acceptata si sa se integreze. Se poarta frumos cu cei din jur, incearca din rasputeri sa-si faca prieteni, o familie, dar i se intoarce spatele politicos. Pretul platit e prea scump, su
