- Cultural - nr. 236 / 3 Decembrie, 2007 Sarbatorirea Zilei de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, se organizeaza, in fiecare an, asa cum se cuvine, cu ceremonialul oficial, urmat de diverse initiative sau manifestari civice, culturale sau culinare. Este bine ca se intampla asa si este pozitiv faptul ca stim sa ne organizam si sa ne bucuram de ziua noastra, ziua tuturor romanilor. Dar, Ziua Nationala a Romaniei nu inseamna numai aceste manifestari publice, ocazie cu care autoritatile si politicienii isi spun discursurile patriotarde sau revansarde, iar poporului i se pregatesc spectacole sau hramuri electorale. Ziua Nationala a Romaniei presupune, in primul rand, respect fata de simbolul unirii intereselor unui popor, a unitatii tuturor romanilor de pretutindeni in jurul aceluiasi tel. Ziua Nationala a Romaniei inseamna aceasta reconciliere istorica dincolo de orice fel de discordie politica, orgolii sau interese personale. Pentru ca, numai asa a putut lua fiinta Romania: prin coeziunea acelora carora le-a batut in piept o inima romaneasca, prin ingemanarea enormelor sacrificii facute de popor cu iscusinta si devotamentul conducatoriior. Altfel, astazi, aici, nu aveam ce sarbatori. De aceea, eu simt nevoia nu numai de a-i evoca, ci si de a le aduce multumiri sincere inaintasilor nostri si de a-I multumi lui Dumnezeu ca a ajutat un popor credincios, cum este poporul roman, sa-si realizeze cel mai maret ideal. Avem alaturi de noi acesti tineri ostasi. Si nu intamplator, pentru ca ei reprezinta Armata Romana! Fara sacrificiul inaintasilor, al miilor de ostasi romani cazuti in Primul Razboi Mondial, Marea Unire nu ar fi fost posibila. Efortul enorm, dragostea fata de neam, jertfa fiecaruia dintre militarii romani si sacrificiul familiilor acestora, in Primul Razboi Mondial, au constituit unul din principalii stalpi pe care marii oameni politici au putut construi, al