- Diverse - nr. 236 / 3 Decembrie, 2007 Profesoara Doina-Maria Bancu a fost un om deosebit. Cu tristete si durere vorbesti despre un om care, pe neasteptate, a plecat spre "marea trecere"... Chiar daca sunt ale trecutului, amintirile cu si despre prieteni, colegi vor fi mereu prezente. Am cunoscut-o, in urma cu aproape 40 de ani, cand, la terminarea facultatii, am fost repartizata ca profesoara de psihologie la "Papiu", unde deveneam colege. M-au impresionat, de la inceput, atat nobletea spirituala a distinsei profesoare, cat si frumusetea fizica, frumusete transmisa si minunatilor ei copii si nepoti. Intelectual de elita, cu educatie si formatie profesionala alese, mentor spiritual elevat, profesoara indragita, admirata si respectata a impletit, in activitatea cu elevii, rigoarea stiintifica cu maiestria, sensibilitatea si caldura unui pedagog desavarsit. In scoala, se stia ca lectiile de limba si literatura romana, cele de literatura universala, cercurile literare, revistele scolare, toate activitatile indrumate de profesoara Doina-Maria Bancu erau o bucurie pentru elevi, care au apreciat-o in mod deosebit si care o pastreaza in amintire ca pe o profesoara de exceptie. Inca din primii ani de activitate, am inteles si, in acelasi timp, am invatat, din crezul si experienta colegei mele, ca poti fi un adevarat magistru, daca ai si o pregatire culturala vasta, daca pretuiesti si promovezi valorile umane autentice. Cultura muzicala, competenta pentru limbi straine, calitatile artistice completau formatia enciclopedica a Doinei-Maria Bancu. Cartea, pe care a scris-o ca omagiu adus distinsului ei sot, o prezinta ca pe un iscusit modelator al cuvantului scris. Alaturi de alte colege de la "Papiu", am avut sansa de a ne bucura de compania Doinei, la intalnirile grupului nostru, cu diferite ocazii, de obicei aniversare. Ultima data am fost toate, dimpreuna, la inceputul ace