Totul începe cu primii pasi în curtea unei baze hipice, de obicei, dupa o îndelunga munca de lamurire cu parintii. Plin de sentimente contradictorii, coplesit de emotii, entuziasmat si retinut totodata, dar ros de un orgoliu de a demonstra tuturor, inclusiv tie, ca poti…
Apare instructorul care îti prezinta caii, modul de abordare, harnasamentul si multe altele …vai…un volum prea mare de informatii… cum o sa le tin minte eu pe toate? Ce a spus ca e asta? Ce nu trebuia sa fac ? Te lamuresti de ce trebuie sa faci " munca de jos" cu curatatul calului, de abia când ti se explica faptul ca aceasta constituie o apropiere între cal si calaret, o cunoastere reciproca. Hmm..Stai si te uiti apoi îndelung cum instructorul pregateste calul, cu o dexteritate uimitoare, repetându-ti uneori elementele componente ale harnasamentului, dar tu esti prea absorbit de ceea ce se întâmpla ca sa îl mai poti auzi…si, în sfârsit, iese cu calul! Emotiile se intensifica subit. Oare ma va pune direct pe cal? Nu am instructiuni de utilizare! Oare ce se va întâmpla? Sper numai sa nu cad!
Primii pasi…calare
Calul, putin blazat deja, plictisit de ceea ce stie ca va urma, îl asculta pe instructor cu o supunere mai mult decât bizara când acesta îi face încalzirea la coarda. Si vine si momentul în care ti se spune ca trebuie sa încaleci. Brusc, tot ceea ce ti se parea natural si facil la altii, devine un mare semn de întrebare. Înca de la pusul piciorului în scarita si ridicarea în sa. Si deodata esti sus. Poate prea sus. Toata siguranta de care te bucurai acum câteva secunde, jos, s-a dus. Echilibrul nu mai e cel pe care l-ai câstigat dupa mersul de-a busilea, e un echilibru pe care trebuie sa îl formezi dupa cal. Dar nu e greu, la pas. Când calul a pornit de pe loc, si începi sa-ti degajezi bazinul pentru a urmari miscarea calului e chiar usor. "În asta sta toata calaria? E chi
