Intalnire in vifornita
Anul 1944, ziua 5 ianuarie. Faceam parte din Regimentul 2 Artilerie Grea, cu sediul in Bucuresti, Calea Plevnei. In ziua de 5 ianuarie, am fost de garda, de la ora 21 la ora 24, schimbul I. A doua zi era Boboteaza. Fiind intr-o sambata, avand in vedere ca eram descazarmat si mancam si dormeam acasa, am luat-o spre cartierul Teiul Doamnei, unde locuiam. Pe drum, cand am ajuns la Gara de Nord, colt cu Calea Grivitei, a inceput un vifor napraznic, de nu vedeai la doi metri de ninsoarea ce curgea navalnic din cer. Am strabatut, luptand din greu cu vantul si cu zapada, urmatorul traseu: Calea Grivitei, str. Buzesti, Soseaua Stefan cel Mare, str. Lizeanu, apoi am luat-o prin fata cimitirului Invierea, ca sa ajung in strada Masina de paine. Se facuse ceasul 3 noaptea, si viforul si ninsoarea aproape ma orbeau. Desi nu mai era mult pana acasa, am simtit ca ma lasa puterile. M-am oprit sa-mi trag rasuflarea si atunci am vazut cu uimire cum din valvataile de ninsoare vine spre mine o fata de o frumusete dumnezeiasca, cu un par lung, blond, imbracata intr-o haina alba. Am auzit-o ca imi spune pe nume: "Unde te duci, Florica?". "Acasa", am zis. "Merg cu tine" a spus si m-a luat cu mana pe dupa umar.
Din momentul acela, nu stiu ce s-a intamplat. Cred ca mi-am pierdut cunostinta. Cand mi-am revenit era ora 8.30 dimineata si ma aflam la strandul Tei, acoperit de zapada. Am realizat ca trecusem lacul Tei, fiind inghetat. Cand am ajuns acasa, ceasul meu arata ora 9. Le-am povestit parintilor, ingrijorati ca intarziasem asa de mult, intamplarea. Mama a zis ca am intalnit ingerul noptii si sa ma inchin lui Dumnezeu in fiecare seara cand ma culc, fiindca m-a salvat de la moarte. Asa fac si in ziua de azi, la varsta de 76 de ani. Oare ce-a fost atunci? M-as bucura sa stiu ca ingerii exista cu adevarat si ca le-au iesit si altor oameni in drum.
