O analiza simpla, bazata doar pe cifrele seci, arata ca fosta Alianta D.A. a castigat la europarlamentare 52%, cu 16% mai mult decat in 2004. La prima vedere, s-ar putea spune ca dreapta nu doar s-a consolidat, dar a ajuns sa domine scena politica in detrimentul unei stangi aflate in degringolada si al unei extreme ce oscileaza intre delir si analfabetism.
Procentele dreptei sunt insa o tema de trista meditatie, pentru ca e putin probabil ca ele sa poata fi fructificate la alegerile din 2008. Intre PD si PNL s-a produs o ruptura irevocabila, care nu tine doar de razboiul dintre palate, ci de abordarea diferita a unor teme majore: coruptie, protectie sociala, proprietate. Impins de dorinta maladiva de a ramane la putere, PNL guverneaza prin masuri de stanga, iar PD, profitand de opozitia in care a fost aruncat, a putut ocupa fara nici un efort zona de centru-dreapta. Ascensiunea PLD, care intr-un timp-record a ajuns la 8%, ar putea prefigura o viitoare constructie politica avand sorti de izbanda in alegerile generale.
Chestiunea nu este deloc simpla, primele disensiuni intre PD si PLD au inceput sa apara, iar din declaratiile contradictorii ale unor lideri democrati se vede ca nu s-a conturat inca o strategie. Doua sunt formulele posibile, ambele cu multiple avantaje si dezavantaje.
Prima ar fi acel partid popular imaginat de Valeriu Stoica, mai precis o fuziune, in care PD si PLD sa-si pastreze individualitatea, varianta dorita de democrati, dar intampinata cu reticenta de PLD, suit pe calul naravas al celor 8 procente. Problema este ca aceasta constructie nu va atrage din nucleul dur al PNL, care, chiar daca este nemultumit de lideri, de struto-camila in care s-a transformat partidul si rusinat de figurile deplorabile ale unor ministri, nu ar vota in ruptul capului un partid considerat fiul nelegitim al fostului FSN, cu Basescu drept locomo
