Numele „origami” provine din cuvintele japoneze „ori” – a împături şi „kami” – hârtie. După cum sugerează şi numele, origami este arta antică a împăturirii hârtiei, scopul fiind acela de a crea figuri prin plieri geometrice, fără a lipi sau tăia hârtia.

Se pare că arta provine din China, ajungând în Japonia în secolul al VI-lea, unde se dezvoltă. Samuraii obişnuiau să îşi schimbe daruri, împodobite cu „noshi”, un simbol al norocului făcut din fâşii împăturite de hârtie. În timpul nunţilor Shinto, erau folosiţi fluturi din hârtie, care reprezentau mirii.

Prima carte despre origami apare în 1797 – „O mie de cocori”, publicată de Senbazuru Orikata, iar în 1845 apare prima enciclopedie. Origami a pătruns în lumea arabă în secolul al VIII-lea, iar în Europa, în secolul al XII-lea, în Spania.

Origami nu înseamnă numai figurine fixe

Dacă e vorba de figuri origami simple, cum ar fi, de exemplu, cocorul, se poate folosi hârtie normală, care are o greutate de până la 90 de grame pe metru pătrat. Se poate folosi şi hârtie mai grea, care ajunge la 100 de grame pe metru pătrat, care, pentru a fi împăturită, e umezită.

Hârtia specială pentru origami, „kami”, este, de obicei, colorată pe o singură parte şi albă pe cealaltă, cântărind mai puţin decât hârtia obişnuită, pentru a fi mai uşor manevrabilă. În Japonia, se utilizează hârtia „washi”, mai dură decât hârtia obişnuită.

Origami nu înseamnă numai figurine fixe, ci şi modele, care se pot mişca, de aici şi numele de „action origami”. De altfel, scriitorii au realizat diferite clasificări ale acestei arte: origami cotidian, ceremonial, conceptual, meşteşugăresc, funcţional, explo­rativ, minimalist. (M.C.)

Numele „origami” provine din cuvintele japoneze „ori” – a împături şi „kami” – hârtie. După cum sugerează şi numele, origami este arta antică a împăturirii hârtiei, scopul fiind acela