"Pana la ce punct societatea pluralista poate primi, fara sa se dezintegreze, straini care nu o recunosc?" Aceasta este intrebarea fundamentala de la care Giovanni Sartori porneste pentru a contura un raspuns mai larg care priveste in primul rand comunitatea musulmana din Europa. Sartori isi propune sa arate ce anume blocheaza integrarea comunitatii musulmane in oferta identitara a societatii deschise occidentale. Intreaga sa carte* este construita pe antiteza pluralism-multiculturalism. De fapt, pentru Sartori, multiculturalismul devine marele vinovat pentru esecul de integrare a imigratiei islamice din Europa. Dar ce este pluralismul si ce tip de societate descrie acesta? Pluralismul accepta si incurajeaza diversitatea culturala. Insa, in primul rand, pluralismul dezvolta un spatiu social care afirma toleranta si predispozitia pentru recunoastere reciproca. La o prima vedere, culturi foarte diferite ajung sa interactioneze, sa comunice, sa coopereze in numele unui bine comun si in scopul avansarii unui bine public. Totusi, in spatiul public, cei mai vizibili sunt cetatenii, pe care trebuie sa ii privim ca indivizi radical independenti fata de orice grup de apartenenta culturala. Pluralismul societatii liberale trebuie privit ca un exces de conexiuni intre individ si comunitatea politica, capabile sa traverseze orice nivel de identitate intermediara etnica, religioasa. Societatea pluralista reuseste sa afirme un spatiu public care-l plaseaza pe individ intr-o retea de legaturi fundamental politice, neutre cultural si care merg dincolo de loialitatile primare de tip religios sau etnic. Societatea pluralista nu respinge formele de apartenenta care afirma un anumit specific cultural, dar le "privatizeaza", le impinge in sfera privata. In spatiul public, toti suntem cetateni si ne recunoastem ca atare, in ciuda tuturor diferentelor religioase, etnice, culturale care ne