Pe strada C.A. Rosetti, la numarul 33, pe gardul metalic de tipul celor care ne amintesc de "Bucurestii de altadata", se afla o placuta cu inscriptia: "Institutul Revolutiei Romane". Casa, care se vede din strada, a fost o veche proprietate cantacuzineasca, nationalizata de comunisti, care i-au dat diferite destinatii. Dupa caderea regimului Ceausescu, a ajuns in administratia RAAPPS. A fost rafistolata si inchiriata, de amintita regie, Ambasadei Frantei, devenind mai intai resedinta consilierului pentru probleme politice, apoi a celui cultural. Dupa plecarea francezilor, casa a ajuns din nou sa se degradeze, pana ce asa-zisul institut al domnului Ion Iliescu a preluat-o si a dichisit-o. Ce se studiaza acolo nu stiu, odata ce Ion Iliescu umpluse deja librariile cu carti pe care nu le cumpara nimeni decat partidul, despre asa-zisa "revolutie romana" din 1989, al carei prim "emanat" se considera a fi. O prima intrebare la care opinia publica cred ca ar trebui sa primeasca un raspuns este cea privitoare la conditiile in care institutul domnului Iliescu s-a instalat in mentionata cladire. Conform Legii 556/7 decembrie 2004, guvernul asigura sediul, iar institutul se afla sub autoritatea Senatului. Casa in cauza era insa in administratia RAAPPS. A ajuns sa fie inchiriata? Putin probabil. Au ajuns guvernul si Senatul sa o puna la dispozitia domnului Iliescu? Pe ce cale? Printr-o simpla donatie a RAAPPS? A fost cumparata? In ce fel? Prin negociere directa? Stim ce inseamna. Pe aceasta cale au ajuns proprietari fostii demnitari care obtinusera o casa de protocol pentru perioada cat detineau o functie publica, iar dupa pierderea acesteia "au uitat" sa paraseasca cladirile si au devenit, in schimb, proprietarii acestora, cumparandu-le de la RAAPPS prin negociere directa, adica aproape pe nimic. Cu cat "personajul" este mai important, cu atat pretul de cumparare al cladirii est