Un referendum pune o intrebare la care trebuie raspuns cu da sau nu. Unii insa nu participa la vot. Cum trebuie clasificata atitudinea lor? Este ea un nu mascat? Este dezinteres pentru politica? Este neîntelegerea intrebarii? Este respingerea clasei politice? Acelasi lucru si pentru alegeri: cei care nu se prezinta, evitand sa decida in favoarea unei liste sau a unui candidat, ce spun ei, in fond, prin aceasta absenta? Într-un editorial recent din Cotidianul (30 noiembrie 2007), d-l Liviu Antonesei, reluand si radicalizand o teorie pe care o impartasesc si alti comentatori, afirma net: a fost nu absenteism la europarlamentare si la referendumul pentru votul uninominal, ci "greva electorala" si continua: "A avut loc transformarea populatiei intr-un popor care refuza sa se mai lase anesteziat de prostiile, minciunile si ticalosiile politicienilor si acolitilor acestora din zona liderilor de opinie si a media telenovelizate. Si acest popor a obtinut o victorie zdrobitoare". Ceea ce ma uimeste mai intai de toate la d-l Antonesei este usurinta cu care propune o asemenea teorie, fara sa aduca nici cea mai mica proba. Se multumeste doar sa spuna ca analistii si comentatorii care au vorbit de absenteism pasiv n-au inteles nimic, ca politicienii, care nici ei nu au inteles nimic, mai sunt si ridicoli (desigur, dar asta "nu e in chestie"!) si ca "poporul i-a refuzat pe toti, de la Basescu la patronul echipei Steaua". As putea spune ca, in acest moment, sarcina aducerii de probe revine d-lui Antonesei si ca, pana atunci, teoria sa nici nu merita sa fie luata in consideratie. Totusi, voi incerca sa arat ca nu avem de a face, in majoritate, cu un absenteism activ, cu o "greva electorala", ci cu apatie electorala clasica si ca, in majoritatea ei, populatia pasiva nu a devenit "popor". Fireste ca exista oricand absenteisti de toate felurile: pasivi, dezinteresati, dar si activi car