Partidul Social Democrat isi decide in aceste zile viitorul politic pentru urmatorul an electoral. Fara a da impresia ca este intr-un moment crucial, formatiunea social-democrata condusa de Mircea Geoana se afla in fata unui examen de proportii, ale carui efecte vor afecta major si restul scenei politice.
PSD a luat, in 2005, o decizie spectaculoasa si, la acea vreme, apreciata public. Aceea de a accepta discursul adversarilor sai, cel care spunea ca PSD este un partid corupt, plin de personalitati depasite, cu un electorat imbatranit si rupt de realitate. Acest discurs a permis ascensiunea lui Mircea Geoana si a altor lideri, precum cei de la Cluj, si a condus la scaderea influentei numelor traditionale. Pe fondul campaniei juridico-mediatice impotriva lui Iliescu si Nastase, s-a legitimat si mai mult noua conducere, care a lansat foarte multe proiecte si strategii de viitor. Toate aceste strategii au avut un punct culminant in congresul extraordinar de anul trecut, cand Mircea Geoana a fost reinvestit in fruntea partidului. Pe rand, au fost marginalizati lideri precum Nastase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea sau Ion Iliescu. Mazilirea a adus in loc nume precum Titus Corlatean, Ana Birchall, Marian Vanghelie sau Liviu Dragnea, nume care astazi sunt printre principalii vectori de imagine ai partidului.
De asemenea, PSD si-a asumat nevoia de curatenie interna si a devenit unul dintre partidele cele mai sensibile la stirile de presa cu privire la diverse probleme juridice. De fiecare data cand lui Adrian Nastase, de pilda, i se prezenta un nou dosar penal, partidul se simtea obligat sa se delimiteze de acesta, daca nu explicit, macar prin evitarea asocierii directe. La fel, in cazul lui Ion Iliescu, in ceea ce priveste dosarele trecutului. PSD a acceptat sentimentul de vinovatie pentru trecut si a incercat constant sa se refere doar la viitor. In aparitiile