- Diverse - nr. 237 / 4 Decembrie, 2007 AZOMURESUL a fost o emblema a municipiului Targu-Mures, nu doar pentru productia de ingrasaminte, cat mai ales pentru valoarea profesionala a inginerilor, maistrilor si muncitorilor din aceasta unitate. Sa ne amintim doar de perioada "revolutiei" sau a evenimentelor din martie 1990, cand aici a existat o disciplina rar intalnita in alte sectoare, fapt ce a condus la evitarea unor accidente periculoase pentru toti locuitorii municipiului. Pe vremuri, era o adevarata mandrie sa lucrezi la Azomures, aici existau cei mai renumiti meseriasi din tara. In ultima perioada, multi au fost obligati sa-si caute un alt loc de munca, datorita salariilor de mizerie acordate de patronii turci. Dincolo de aceste aspecte, Azomuresul este o institutie strategica pentru Romania, de activitatea acesteia fiind dependenta siguranta alimentara a tarii. Fara ingrasaminte chimice, agricultura tarii va obtine productii in continuare la nivelul tarilor subdezvoltate si vom fi obligati sa ne indatoram strainilor pentru importuri masive de produse agroalimentare. De altfel, statisticile vorbesc ca, in Romania, in medie se aplica 40-50 kg/ha ingrasaminte chimice, in timp ce, in tarile cu o agricultura avansata din Uniunea Europeana, media este de 400-800 kg/ha. Fiind sub stapanire straina, productia de ingrasaminte chimice de la Azomures a iesit de sub controlul statului roman. Astfel ca, incepand din 24 aprilie 2007 si pana in prezent, patronii au majorat de patru ori pretul de vanzare la intern la ingrasamintele chimice, pe total majorarile fiind cuprinse intre 16 si 24 la suta. In luna aprilie, agricultorul muresean putea sa-si cumpere un sac cu ingrasaminte chimice complexe cu 830.930 lei, iar la ora actuala, pretul unui sac a ajuns la 1.300.000 de lei vechi. Nu se intreaba nimeni de unde au romanii bani pentru o investitie in vederea practicarii unei a