Perioada amniotica (1932-1933) In arhiva Muzeului National al Literaturii Romane exista un set de fotografii de o valoare deosebita. Sunt poze ale unui grup de tineri in jur de 25 de ani, fericiti, aflati intr-un "joc de-a vacanta" in Muntii Bucegi. In fotografiile facute in iulie 1932 ii descoperim pe Mircea Eliade (recent intors din India), Mihail Sebastian (recent intors de la Paris), Haig Acterian, Mircea Vulcanescu, Dan Botta, Mihai Polihroniade, Marietta Sadova, Floria Capsali, Petru Comarnescu, poate si Leny Caler etc1. Romani, evrei, armeni, greci s.a.m.d. Eterogen din punct de vedere etnic, era un tip uzual de grup de prieteni in Bucurestiul interbelic. Cand se vorbeste de orase tolerante si multietnice in Romania Mare, de regula se dau ca exemple Timisoara, Cernauti, Braila si alte cateva. Intotdeauna se uita Bucurestiul, care a fost si el un oras multietnic, multicultural si multiconfesional. Anii ‘20 si inceputul anilor ‘30urmau miraculoasei date de 1 decembrie 1918. "Romania are atata noroc - declarase ironic P.P. Carp - ca nu mai are nevoie de politicieni." Romania Mare traia o scurta perioada cvasi-paradisiaca, cu o generatie de tineri intelectuali care, pentru prima data in istorie, cum credea Mircea Eliade, nu mai avea de indeplinit vreo misiune istorica. O "perioada amniotica", cum a numit-o Ioan Petru Culianu, referindu-se la starea fatului, protejat de amnios in uterul matern2. In termenii lui Eliade (cel din Mitul eternei reintoarceri), "teroarea istoriei" actiona mai bland. Ca atare, si "boicotarea istoriei" putea fi aplicata mai bland. Probabil ca tocmai lipsa unei "misiuni nationale" comune (sau macar a unui "pericol comun", care sa fi generat sindromul "cetatii asediate") a atomizat societatea si a dus la brutala "cadere din Paradis" si la esecul politic cunoscut. Prietenia dintre Eliade si Sebastian a fost una de exceptie, nu numai prin prof