Intrand in Tighina anilor ’30, Ostap Bender, eroul unor romane foarte citite prin anii ’60-’70, exclama: de buna seama ca aici nu e Buenos Aires! Ma intreb ce-ar spune cineva care ar veni in Romania de azi, nu dinspre est precum acela, ci din directia contrara. Mai ales daca ar sti, ceea ce nu mai e un secret pentru nimeni, ca acest teritoriu este parte a Uniunii Europene.
Duminica s-au tras la sorti grupele pentru campionatul de fotbal al Europei de anul viitor si reprezentativa Romaniei a nimerit cu Italia, Franta si Olanda. Unii s-au pus pe jelit, altii, oficiali din fotbal, au afirmat ca am nimerit intr-o grupa frumoasa. Frumoasa, nu zic nu, dar frumusetea nu i se trage de la noi. Asa si cu Uniunea Europeana, ale carei merite nu se trag, deocamdata, deloc, din contributia noastra. As risca un dimpotriva.
Pentru cei care nu se imbata cu apa rece a patriotismelor de doi bani, primirea noastra in UE a anuntat un trist moment al adevarului. Adevar care n-a intarziat sa iasa la lumina, mai ceva decat undelemnul deasupra apei. S-au vazut clar toate acele disfunctiuni, ca sa folosesc un eufemism, care fac ca institutiile romanesti sa fie deturnate numai spre interesele de partid si clientelare, s-a vazut ca unde nu exista o posibilitate de subtilizare a sumelor de bani europeni nu era prezenta nici "competenta" alcatuirii proiectelor. Sigur, modificarile Codului de Procedura Penala, menite sa-l scape intai si intai pe ministrul Justitiei de Parchet, s-ar fi vazut si inainte in justa lor lumina, dar in oglinda legislatiei UE ele sunt si mai jalnice, si mai rusinoase pentru noi toti.
Pe masura ce creste numarul infractiunilor romanesti in tarile UE, oficialii nostri culturali isi intensifica eforturile si trimit tot mai multi reprezentanti ai celeilalte fete a Romaniei in orasele europene, spre a demonstra ca noi nu suntem infractori. Si
