De la examinare prin Internet la cursuri-maraton, IDD-ul poate lua numeroase forme

În România nu există, încă, date clare referitoare la calitatea şi nivelul pregătirii studenţilor prin Învăţământul la Distanţă

Ce e de făcut dacă ai un job care îţi ocupă mai toată ziua şi mai vrei să şi urmezi o facultate? În mod normal, soluţia e dată de înscrierea la Învăţământul Deschis la Distanţă (IDD), formă de studiu ce te scuteşte de prezenţa obligatorie la cursuri.

Cu ajutorul IDD-ului, studenţii primesc informaţiile pe suport electronic şi susţin examenele fie prin intermediul Internetului, fie prin prezentarea la punctele teritoriale ale universităţii. Cu alte cuvinte, acumulezi cunoştinţe cu ajutorul cărora devii licenţiat sau master, fără să renunţi la locul de muncă.

Chiar dacă, la prima vedere, învăţământul la distanţă pare să aibă forme clar stabilite, felul în care această formă de învăţământ este aplicată poate diferi, în funcţie de universitate.

Internetul - mană cerească pentru scurtarea distanţei

Cel mai cunoscut tip de IDD este cel bazat pe comunicarea prin Internet. Metodă aplicată în Europa de Open University din Marea Britanie sau de University of Alberta din Canada, învăţământul on-line este prezent în România, atât prin universităţi de stat precum Academia de Studii Economice, cât şi private, cum ar fi Universitatea „Spiru Haret”.

Altă metodă, încă neaplicată în România, este cea patentată de Universitatea Harvard. După ce a refuzat, ani la rând, să introducă forma de învăţământ la distanţă, Harvard-ul a acceptat să şcolească studenţi prin IDD cu condiţia ca, în prealabil, aceştia să fie prezenţi în campus, la cursuri, timp de un semestru.

Cursurile modulare sunt un alt tip de învăţământ la distanţă, aplicat de University of London. Studenţii înscrişi la această formă de IDD trebuie să s