Anuntul politic al saptamanii – PD fuzioneaza cu PLD intr-un nou partid, Partidul Democrat Liberal (PDL) – confirma lansarea primului efort notabil al partidelor romanesti de a porni in cautarea structurilor electorale abandonate, dupa 17 ani de tranzitie politica nesatisfacatoare. Voi detalia in materialul de mai jos posibilele miscari pe care publicul electoral autohton le asteapta de la formatiunile politice. Care incep sa-si puna probleme de structura si mesaj, mai mult decat oricand.
Anuntul fuziunii PD cu PLD intr-o formatiune de centru-dreapta (PDL) aduce, pe langa un semnal de actiune politica deschisa si de prospetime, o serie de intrebari analitice. De fapt, ce mai asteapta sustinatorii politicilor de dreapta, de la partidele de dreapta? Cine sunt si cum arata simpatizantii de dreapta? Dar ce intelegem prin dreapta politica?
in istoria post-decembrista, miscarea politica de dreapta a fost vazuta drept un ansamblu de initiative carora electoratul fidel le-a dat o conotatie simplista, usor de inteles. Sunt considerate de dreapta acele masuri legislative care sustin libera initiativa, dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, o politica de taxare in favoarea initiativei private, incurajarea meseriilor asumate individual. Promovarea politicilor de acest tip ar duce la rezolvarea unei ecuatii economice de tip capitalist: cu cat angajatorilor (oamenilor de afaceri, patronilor) le sunt oferite parghii legislative pentru profit si reinvestire a profitului, precum si o mai mare libertate de miscare pe o piata concurentiala, cu atat angajatii vor primi o mai indestulatoare recompensa a muncii lor. De la patron.
LIBERALII – DREAPTA SLABA A GUVERNARILOR IN COALITIE. Liberalii romani au fost primii care si-au insusit mesajul de dreapta, pentru electoratul autohton. Anii „90 sunt teatrul de razboi liberal dezlantuit, in care
