SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un funcţionar de la primărie s-a apucat să scrie o carte despre cimitirele dacice din judeţ. Funcţionarul are infăţişarea solemnă a omului născut pentru lucruri mult mai importante, decăt acelea de care tocmai se ocupă. Oamenii veseli - zice un proverb - fac o mulţime de tămpenii, cei solemni fac mai puţine, dar mai mari.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un funcţionar de la primărie s-a apucat să scrie o carte despre cimitirele dacice din judeţ. Funcţionarul are infăţişarea solemnă a omului născut pentru lucruri mult mai importante, decăt acelea de care tocmai se ocupă. Oamenii veseli - zice un proverb - fac o mulţime de tămpenii, cei solemni fac mai puţine, dar mai mari.
Fiindcă nimeni nu l-a văzut zămbind, pe funcţionarul care scria de zece ani la cartea despre cimitirele dacice, o parte din colegi il găseau politicos, iar o parte profund. Nu-i uşor să scrii zece ani despre cimitirele dacice. Mai ales cănd judeţul n-are nici unul. Cine il cunoaşte insă pe funcţionarul de la primărie işi dă dintr-odată seama că, totuşi, un alt om care să scrie o carte atăt de serioasă despre cimitire nu găseşti nici in trei judeţe. Fiindcă, nu-i aşa?, o istorie a cimitirelor, fie ele şi dacice, nu poate fi decăt gravă şi scrupuloasă.
Cănd iţi pică in mănă o carte despre cimitire, te intrebi pe cine interesează. Ca mulţi alţii, şi eu sunt foarte respectuos cu cărţile care nu mă interesează deloc, dar sunt masive. Raţionamentul e simplu: dacă n-ar fi interesat pe nimeni, nu se tipăreau. Lumea e dornică să respecte. Dorinţa e cu atăt mai mare, cu căt lucrurile demne de tot respectul nostru se impuţinează. Povestea cărţii despre cimitirele dacice, din judeţul in care dacii n-aveau nici un motiv să lase cimitire, am citit-o in prefaţa celei de a treia ediţii, revăzută şi adăugită. Vor trece anii şi ediţiil