Serialul "Romaniei libere" dedicat prestatiei diplomatice romanesti fata de URSS/Rusia intre 1945 si 2007 continua cu opiniile academicianului Mircea Malita, o voce autorizata in domeniul relatiilor internationale. Departe de a fi epuizat un atat de generos subiect, cateva concluzii leaga opiniile exprimate in cele sapte episoade:

– istoricul acestor relatii pana in 1990 ramane valoros ca lectie de diplomatie;

– situatia de dupa 1990 este calificata, invariabil, ca fiind cel putin eronata, prin ignorarea unui plan coerent si a unei strategii fundamentate spre intreaga zona a fostei Uniuni Sovietice.

Aceasta dovedeste ignorarea celor mai importante resurse energetice pentru deceniile viitoare, resurse aflate in Rusia si statele succesoare URSS, printr-o politica extrem de paguboasa, bazata pe motivatii total depasite. Occidentul si Uniunea Europeana au depasit rapid aceasta mentalitate, avand relatii de perspectiva si de mare anvergura cu Federatia Rusa.

Intrebarea ce se pune cu obstinatie din aceasta dezbatere este: cand se vor trezi la realitate si pragmatism decizionalii romani?

Mircea Malita a preferat sa raspunda intrebarilor noastre, grupandu-le pragmatic, 1-2, 3-4, iar la ultima a facut trimitere, pour les connaiseurs, la propria bibliografie. Astfel, au rezultat doua grupaje coerente de raspuns.

1. Cum calificati diplomatia romaneasca fata de URSS/Rusia in cele trei etape specifice ale ei: 1945-1964, 1964-1989, 1990-2007, nu doar prin simple notari "de la 1 la 10", ci prin argumentele concrete ale actiunilor diplomatice?

2. Prin ce s-a caracterizat politica externa fata de URSS inainte de decembrie 1989?

Sunt mai mult de trei etape care definesc politica externa si relatiile cu URSS pana in 1989.

Anii 1945-1952 sunt anii care intra in categoria binecunoscuta a tarilor invins