Până de curând, Europa a preferat „să pună batista pe ţambal“ atunci când pe pieţele internaţionale intra în discuţie influenţa globală a deciziilor Chinei în plan economic. Recenta apreciere controlată a yuanului în faţa euro i-a făcut pe europeni să-şi amintească de produsele contrafăcute „made in China“. Prinse la mijloc sunt ţările mici, precum România. Cine a vizitat vreodată o fabrică în China poate înţelege mai uşor de ce Uniu

Până de curând, Europa a preferat „să pună batista pe ţambal“ atunci când pe pieţele internaţionale intra în discuţie influenţa globală a deciziilor Chinei în plan economic. Recenta apreciere controlată a yuanului în faţa euro i-a făcut pe europeni să-şi amintească de produsele contrafăcute „made in China“. Prinse la mijloc sunt ţările mici, precum România.

Cine a vizitat vreodată o fabrică în China poate înţelege mai uşor de ce Uniunea Europeană a ajuns să fie înspăimântată de deficitul uriaş şi imposibil de susţinut în materie de schimburi comerciale dintre cele două puteri economice.

Goana după forţa de muncă ieftină a împins toţi marii producători mondiali, din aproape toate ramurile industriale, să îşi deschidă fabrici în China în ultimii 20 ani. În hale imense, sute şi mii de copii, în general fetiţe – munca minorilor nu e interzisă în China – asamblează produse ca nişte roboţei, pentru echivalentul a circa 100 de dolari pe lună. „Muncitorii mai vârstnici pur şi simplu nu se pot adapta, nu pot înţelege ce au de făcut, iar băieţii, în general, la vârsta asta numai la muncă nu se gândesc“, argumenta, pentru Capital, directorul unei fabrici de lângă Shanghai a concernului IT taiwanez BenQ, unde acesta produce şi asamblează ecrane pentru computerele unor producători importanţi în domeniu, cum ar fi HP sau Dell.

Reversul medaliei: d