In discursurile care au urmat referendumului, presedintele Basescu s-a referit cu precadere la "nucleul dur" al celor 30% din electoratul tarii (la rigoare, s-au dovedit a fi cam 22%) care s-au prezentat la vot si si-au exprimat optiunea pentru varianta de vot majoritar propusa de el insusi. Nu s-a referit insa la cele mai mult de 14 milioane despre care se poate spune doar ca nu au considerat necesar sa sprijine demersul acestuia. Un efort de intelegere ar merita si acesti oameni, mai ales din partea celui care are datoria de a fi presedintele tuturor romanilor.

Mai intai, exista cei care reprezinta in jur de 40% din electorat si pentru care politicul a incetat sa constituie o prioritate sau care nu (mai) doresc sa aleaga raul cel mai mic. Ei nu au votat nici in 2000 (cand prezenta a fost de 65%), nici in 2004 (55%). Pentru ei schimbarea sistemului de vot nu are relevanta – sa notam ca la alegerea primarilor (dupa sistemul propus acum de presedinte) numarul absentilor de la vot a fost, in 2004, aproximativ egal cu cel de la alegerile parlamentare.

A doua categorie o constituie noii abstentionisti – cei care la scrutinele precedente au votat, dar nu au considerat necesar sa o mai faca si in urma cu zece zile. Ei reprezinta cam 30% din electorat. Despre acestia nu se poate spune ca sunt indiferenti fata de destinele tarii, nici ca le e lene sa mearga la vot. Este greu de crezut ca ei nu s-au informat asupra obiectului votului din 25 noiembrie. Lipsa de informare nu constituie o explicatie pentru acest tip de comportament, pentru ca el este prezent mai ales in localitatile urbane, unde accesul la mediile de comunicare este mult mai ridicat decat in comunele rurale. Daca la generalele din 2004 prezenta era putin mai mare in urban, de data asta in rural s-au prezentat la urne cu aproximativ 10% mai multi alegatori decat in rural, deci noul abstention