- Diverse - nr. 238 / 5 Decembrie, 2007 Nu am obiceiul si nici nu-mi place sa ma amestec, cenzurandu-i, in problemele ziaristilor de la "Cuvantul liber", acordandu-le deplina si fireasca libertate de a se documenta, de a-si alege subiectele si a scrie pentru ziar. Dar atunci cand constat ca drepturile unui ziarist, indiferent la ce publicatie lucreaza, ale omului inainte de toate, sunt incalcate, trebuie, ma simt obligat chiar, sa intervin. In primul rand, dintr-o datorie profesionala, apoi din solidaritate de breasla! Impiedicat fiind un redactor al ziarului "Cuvantul liber", pe care, fara intrerupere, din decembrie 1989 il conduc, de a-si face datoria pentru care a fost trimis la o Conferinta internationala de studii teatrale care avea loc la Universitatea de Arta Teatrala din Targu-Mures, trebuie sa atrag atentia asupra unor aspecte importante de care cerberul de acolo, in acea zi de 30 noiembrie a.c., nu a vrut sa auda, ba, mai mult, a avut chiar ambitia sa nu tina cont. In primul rand, acolo nu era vorba despre vreo reuniune de familie, nici despre vreo petrecere in intimitate a unui grup, ci despre o sesiune de comunicari. Deci, nu putea fi, in nici un caz, invocata scuza facila a vreunei informatii clasificate, care sa vizeze siguranta nationala la care ziaristul sa nu aiba acces, pentru ca acesta, la randul sau, sa-si informeze cititorii. Replica "Ne-ai criticat institutia, deci nu ai ce cauta aici!" nu scuza, deloc, ci mai mult acuza un comportament al hachitelor de doi lei, justificandu-se cu totul in alta parte, nicidecum intr-o institutie respectabila de invatamant superior. Faptul ca o critica sau o simpla opinie ale unui ziarist, care lucreaza tocmai la sectia culturala a ziarului, deranjeaza si sunt considerate "denigrare", spune, in primul rand, foarte multe despre perceptia libertatii de exprimare si a democratiei reale intr-un stat de drept. Tin sa