- Diverse - nr. 238 / 5 Decembrie, 2007 Cu prilejul reuniunii culturale "Dor de Bucovina _ La portile cerului", ocazionata de implinirea a 89 de ani de la unirea Bucovinei cu Patria-Mama si al lansarii celui de al 16-lea volum al almanahului literar-cultural "Tara Fagilor", la Targu-Mures s-a aflat scriitorul bucovinean Dumitru Covalciuc. N-am pierdut ocazia si, in prag de seara, 1a teatrul "Scena" din Cetate, fata in fata, cel care tine sus la Cernauti flacara nestinsa a romanismului, ideea ca noi "Suntem romani si punctum", mi-a acordat interviul pe care il redam in cele ce urmeaza: - Va rog, domnule Dumitru Covalciuc, sa va destainuiti cititorilor nostri, sa ne impartasiti din amaraciunile si durerile romanilor de acolo de unde veniti. - In primul rand, una din amaraciunile mele este lipsa de unitate. Nu suntem uniti, desi mi se pare ca suntem uniti. Ne doare faptul ca patria noastra istorica a uitat de existenta noastra. Daca, cu 5-6 ani inainte mai venea un car de televiziune de la Bucuresti, de la Sibiu, si mai facea cate un reportaj dintr-un sat oarecare, si mai transmitea la vreo televiziune unde se mai vedeau oamenii cu probleme, daca mai venea cate un corespondent de la ziarele centrale, daca mai venea cate un parlamentar care se intalnea cu noi si mai asculta problemele, astazi nu mai vine nimeni. Traim un zbucium, fiindca noi pierdem. Din ce punct de vedere pierdem? Oamenii tineri vad ca noi suntem parasiti, vad ca limba romana nu mai are perspective. Au inceput romanii, in masa, sa-si dea copiii la scoli ucrainene. Cand nu eram uitati, prin anii '90, se puteau deschide scoli printr-o cerere facuta de parinti si se gaseau local, profesori etc. Astazi, asa ceva nu se mai face. Alta durere este aceea ca statul roman a stimulat pe unii cu titlul de comandor, vreo 13 persoane, ai caror copii nici nu stiu romaneste si au lucrat numai impotriva romanilo