Nimic mai dezastruos decât modul intempestiv în care Boc şi Stolojan au anunţat, la presiunea lui Băsescu, fuziunea dintre PD şi PLD.

Militanţii celor două partide s-au simţit excluşi de la luarea deciziilor. Ziariştii s-au enervat, pentru că, până luni dimineaţa, atât liderii PD, cât şi cei ai PLD, i-au minţit, spunându-le că nici nu se pune problema unei fuziuni.

În sfârşit, cei aproape 400.000 de oameni care au votat cu PLD - cei mai mulţi dintre ei fiind în căutarea unei alternative la PD - se simt, foarte probabil, păcăliţi. Stolojan le-a folosit voturile pentru a-şi crea o bază de negocieri cu democraţii lui Boc şi pentru a obţine, pentru el şi apropiaţii săi, o poziţie cât mai bună în cadrul viitorului Partid Democrat-Liberal.

Realitatea este că PD devenise prea mare, prea gras şi prea imobil, aşa că avea nevoie de o infuzie de sânge proaspăt. Pur şi simplu oamenii lui Boc nu mai aveau potenţial pentru a creşte în sondaje, dincolo de cele 29 de procente obţinute la alegerile pentru Parlamentul European.

Atragerea în PD a celor din PLD - care, în ultima campanie, au fost mult mai dinamici şi mai motivaţi - ar putea să oprească, cel puţin, trendul descrescător al formaţiunii tutelate de Traian Băsescu. Problema este că, în partidele din România, astfel de calcule reci sunt de obicei îngropate de orgoliile personale. Cei de la PD au toate motivele să se teamă că Valeriu Stoica, un adevărat artist al combinaţiilor de culise, le va face viaţa amară.

Liderii locali ai PLD simt că riscă să fie marginalizaţi de baronii democraţi. La Iaşi a izbucnit deja cearta între candidatul PLD la funcţia de primar al municipiului, Gheorghe Oprea, şi pretendentul celor de la PD, senatorul Dan Cârlan. Potenţial de conflict există în aproape toate judeţele.

Fuziunea PD şi PLD se poate, deci, să fi fost ba