- Editorial - nr. 238 / 5 Decembrie, 2007 Ne uitam in piete, vedem preturile si injuram. Dar platim. Se cauta vinovatii, insa acestia nu sunt, cum s-ar crede la prima vedere, nici producatorii, nici comerciantii. Cresterea preturilor la produse alimentare reflecta realitatea din Romania. Cum adica? Foarte simplu, dar dureros. Am facut zootehnia praf, iar legumicultura si pomicultura, le-am transformat in vile si ansambluri rezidentiale, caci, nu-i asa, terenul pentru constructii reprezinta o afacere mult mai rentabila decat … cultivarea cartofului. Urmarea? Nu noi, ci tarile UE aprovizioneaza piata alimentara din Romania. Or, daca acolo preturile cresc, este imposibil ca ele sa scada in pietele din tara noastra. Asa am ajuns sa platim preturi europene la salarii autohtone. Este o rusine ca o tara ca a noastra, cu un potential agricol fantastic _ Banca Mondiala estimand ca avem capacitatea de a aproviziona o piata de 80 de milioane de consumatori _ sa ajunga in situatia in care agricultura ei sa nu mai conteze in cresterea economica, fiind, dimpotriva, un factor destabilizator al indicatorilor macroeconomici. Mai mult, ponderea mare, de peste 30 la suta, a consumului alimentar preseaza masiv asupra inflatiei. Si nu este decat inceputul scumpirilor produselor alimentare pe piata romaneasca, piata dependenta de importuri. De ce? Ne spune Biroul de Statistica al UE _ Eurostat: pana la 31 mai 2008, stocurile mondiale de grau vor ajunge la cel mai scazut nivel din ultimii 32 de ani. Asa se face ca, daca Romania a facut vreun lucru rapid, acesta a fost, neindoios, alinierea la scumpiri, Eurostat apreciind ca preturile legumelor si fructelor de pe piata romaneasca au inregistrat in acest an unele dintre cele mai rapide cresteri din Uniunea Europeana. Trist, dar adevarat… GHEORGHE GIURGIU - Editorial - nr. 238 / 5 Decembrie, 2007 Ne uitam in piete, vedem preturile si inj