David Abrahams este un bussinesman englez, care a donat in jur de 600.000 de lire sterline Partidului Laburist, prin intermediul secretarei sale si al altor angajati. Un ziar a descoperit, totusi, ca secretara traia modest si a intrat la banuieli. Scotland Yard a declansat o ancheta. Scandalul este imens si deja se numeste “Donategate”.
Secretarul general al partidului si-a dat demisia. Un consilier si prieten personal al premierului Gordon Brown este si el anchetat.
Brown insusi va raspunde intrebarilor ofiterilor, care vor sa afle daca a stiut sau nu de metodele folosite de Abrahams (el spune ca nu stia nimic). Este acesta un caz de coruptie? Daca povestea se confirma, evident ca da. Legea britanica interzice donatia prin terti, iar Abrahams recunoaste ca tocmai asta a facut. Dar, este sistemul britanic unul corupt? Aici, raspunusl e mai complicat.
Scandaluri privind donatiile politice izbucnesc regulat in Marea Britanie.
Una peste alta, vedem la lucru un sistem care merge: abuzurile descoperite sunt anchetate, autoritatile isi fac serios treaba, presa se scandalizeaza, incearca sa afle adevarul si nu e obsedata de cine e in spatele dezvaluirii, politicienii se pun la dispozitia anchetei si nu se plang ca e o manevra a adeversarilor. Cred ca ati inteles unde bat. Ar fi posibil un asemenea scandal in Romania? Greu de crezut.
Si nu pentru ca sistemul politic romanesc ar fi mai curat. Pur si simplu, nu ia nimeni in serios legea electorala. Cheltuielile partidelor se fac prin fundatii obscure, unde nimeni nu stie cum ajung banii. Nimeni nu controleaza cine ce afise plateste si nimeni nu intreaba fundatiile cum de platesc reclama pentru partide. Curtea de Conturi ia de bun ce scrie in formulare si acelea sunt singurele date la care aveam acces.
Daca DNA ar incepe ceva, politicienii ar urla ca e mana lui B
