Deşi împlineşte în curând jumătate de an de existenţă, este greu de estimat impactul pe care Legea nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice l-a avut asupra modului în care se face diseminarea informaţiei publice (dar nu numai). Scopul declarat al legii este acela de a crea „noi produse şi servicii informaţionale“. Şi, adăugăm noi, de a creşte accesul publicului interesat la anumite categorii de informaţii. Dacă nu este destul

Deşi împlineşte în curând jumătate de an de existenţă, este greu de estimat impactul pe care Legea nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice l-a avut asupra modului în care se face diseminarea informaţiei publice (dar nu numai).

Scopul declarat al legii este acela de a crea „noi produse şi servicii informaţionale“. Şi, adăugăm noi, de a creşte accesul publicului interesat la anumite categorii de informaţii. Dacă nu este destul de clar care ar putea fi acestea, să ne gândim, spre exemplu, la informaţiile deţinute de către Ministerul Finanţelor referitoare la persoanele juridice care înregistrează restanţe la plata obligaţiilor bugetare (informaţiile putând fi accesate gratuit pe site-ul www.mfinante.ro). Sau la informaţiile referitoare la licitaţiile publice, care pot fi accesate gratuit pe site-ul www.e-licitatie.ro. Sunt însă, la fel de bine, şi informaţii din instituţii publice la care nu există acces direct, pentru că, spre exemplu, instituţiile cu pricina nu le-au pus încă la dispoziţia publicului interesat.

Aparent, prevederile Legii 109/ 2007 se suprapun peste cele ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Da şi nu. Da, accesul la informaţii se poate face pe baza unei legi sau a celeilalte. Ceea ce face distincţia între aplicabilitatea unei legi sau a alteia este, pe