- Diverse - nr. 238 / 5 Decembrie, 2007 Din cate am observat lecturand cotidianul Dvs., obisnuiti sa publicati sau macar sa mentionati reactiile si opiniile cititorilor "Cuvantului liber" referitoare la diversele articole pe care le redactati, lucru care mi se pare laudabil, atat pentru ca unele dintre aceste opinii si reactii sunt pertinente, utile si chiar necesare, cat si pentru simplul fapt ca se confirma, in acest fel, interactiunea obligatorie dintre cel care scrie si cel care citeste. Ei, bine, citind tocmai reactia unui alt cititor, publicata in numarul din 6 noiembrie, cu referire la ororile ce se petrec la Odorheiu Secuiesc, la Casa "Sf. Iosif", unde niste maicute si copii orfani sufera, nestiuti de nimeni, in propria lor tara, datorita abuzurilor unor etnici minoritari care mereu cer mai multe si mai multe drepturi pentru ei insisi, considerandu-se marginalizati si dezavantajati, m-am hotarat sa va scriu pentru a va aduce la cunostinta unele intamplari halucinante petrecute acum catva timp in problema asezamantului caritabil gestionat de Congregatia Inimilor Neprihanite. Inclusiv cititorul pe care l-ati publicat, prof. Adrian Pop, mentiona, la un moment dat, violenta cu care au fost tratate maicutele de catre un grup condus de un fost consilier local, "un oarecare Bárdoczi, care, inainte de a fi acuzat de instantele din Romania, s-a refugiat ca un las in tara-mama, Ungaria" (citat din articolul publicat de Dvs.). Tocmai acest nume Bárdoczi mi-a atras atentia si vreau sa detaliez putin evenimentele din 1997, deoarece consider ca e necesar sa fie cunoscuta intreaga grozavie a faptelor, care mi-au ramas intiparite in minte. Apropo de fostul consilier, numele lui complet este Bárdoczi Csaba, iar dosarul penal pe care il are in Romania nu are nicio legatura cu evenimentele mentionate. Prin aprilie 1997, dupa ce Curtea de Apel Targu-Mures a dat o hotarare defin