Dragonul economiei chineze scuipă foc. Dacă acest foc ne va frige sau ne va încălzi este, în mare măsură, la latitudinea noastră. Sunt destui români pentru care ideea vieţii într-un oraş mijlociu sau mic din provincie este un coşmar. Viaţa fără mall-uri, fără un loc de muncă bine plătit în vreo multinaţională, cu o activitate socială ternă – toate trezesc fiori. Există însă zeci de milioane de oameni pentru care raiul pe pământ l-ar putea reprezenta c�

Dragonul economiei chineze scuipă foc. Dacă acest foc ne va frige sau ne va încălzi este, în mare măsură, la latitudinea noastră.

Sunt destui români pentru care ideea vieţii într-un oraş mijlociu sau mic din provincie este un coşmar. Viaţa fără mall-uri, fără un loc de muncă bine plătit în vreo multinaţională, cu o activitate socială ternă – toate trezesc fiori. Există însă zeci de milioane de oameni pentru care raiul pe pământ l-ar putea reprezenta câteva sute de euro pe lună, câştigaţi într-un oraş ca Bârlad, Filiaşi sau Ţăndărei. Toţi aceşti oameni trăiesc acum în China, dar mulţi vor veni şi la noi. Potenţialul imigraţiei de muncitori chinezi în România este doar unul dintre aspectele insuficient înţelese ale evoluţiei Chinei. Pentru noi, perspectiva asupra gigantului asiatic pare să fi evoluat puţin din vremea când din China veneau ciocolata şi compotul de mandarine şi ananas. Era „chinezăriilor“ – termenul generic şi peiorativ pe care-l rezervam tuturor lucrurilor importate din Asia – s-a sfârşit. Chinezăriile de astăzi sunt maşini de spălat Haier cu design modern, precum şi laptopuri Lenovo – la fel de bine cotate ca atunci când se chemau IBM. Impactul Chinei asupra economiei globale se mai face simţit cu precădere prin prisma pieţei materiilor prime. Cererea nesăţioasă a Chinei pentru energie, fier, oţel şi multe altele ţine sus preţul materiilor prime pe plan glo