Noel Bernard a fost un mare jurnalist, un model de spirit analitic, lucid, realist, opusul total al partizanatului bombastic şi găunos al propagandei comuniste. Sursa: EVZ

Vreme de decenii, vocea lui Noel Bernard, la postul de radio Europa Liberă, tonul întodeauna sobru şi echilibrat, calitatea excepţională a analizelor sale politice, pe teme interne şi internaţionale, dar şi deschiderea către subiecte economice, juridice şi culturale, i-au asigurat o autoritate în ţară pe care nu ştiu să o mai fi egalat în epocă cineva.

Cartea Ioanei Magura-Bernard, „Directorul postului nostru de radio“ (Curtea Veche, 2007), este un compendiu de o mare sinceritate şi de o remarcabilă sensibilitate psihologică al celor mai semnificative momente din cariera acestui jurnalist.

Ceea ce acest volum ne spune despre cercul din jurul lui Bernard, despre o serie de figuri intrate în legendă, dar şi despre unii dintre cei care au jucat roluri mai mult decât dubioase, manipulaţi, şantajaţi ori direct recrutaţi de Securitate, îi conferă calitatea de indispensabil document. Atunci când menestrelii ceauşismului gen Eugen Barbu, C.V. Tudor, Artur Silvestri şi alţii ca ei azvârleau cu noroiul sordid al calomniei înspre Europa Liberă, Noel Bernard a continuat să susţină, cu sublimă perseverenţă, superioritatea atitudinii cumpănite. El a respins orice poziţie dogmatică, a favorizat şi a practicat ceea ce s-ar putea numi etica dubiului, opusă oricăror certitudini îngheţate. Torentelor de slogane lansate de propagandiştii „socialismului multilateral dezvoltat“, el le-a contrapus informaţii, comparaţii şi inferenţe logice.

Destinul politc şi uman al lui Noel Bernard, intersectat până la capăt cu tribulaţiile României în ultimii ani ai lui Dej şi în perioada 1965-1982 a regimului Ceauşescu, vorbeşte despre marile speranţe ale deschiderii spre Vest prin