O definitie simpla spune ca un model ar fi o persoana care, prin valoare si calitati, poate servi ca exemplu. De unde si regula ca o societate sanatoasa nu poate functiona fara modele, de numarul si competenta lor depinzand pasul inainte spre un mediu de civilizatie evoluat si implinit. Am avut ocazia in toti acesti ani sa vedem modele si antimodele, raportul fiind din pacate net favorabil celei de-a doua categorii. Nu de putine ori se sacrifica o cariera-model doar pentru a putea urca pe o scena miscatoare, alaturi de personaje tipologice aflate in opozitie de interese care joaca de 17 ani marea comedie politica nationala. Din acest motiv, cetateanul devine reticent la proiectele oferite de alesi. Pur si simplu nu-l mai intereseaza sprijinul cuiva care se considera privilegiat de statutul de om politic, aidoma activistilor de partid din regimul trecut. Alegatorii stiu bine ca foarte multi dintre parlamentari au sarit dintr-o barca politica in alta urmarind un interes meschin. Cei care mai sustin ca sunt un model de corectitudine, unii dintre ei intr-adevar exemple de urmat pe vremea cand isi faceau doar meseria, dispusi atunci sa se opuna banditismului impudic pesedist, dovedesc in prezent o lipsa uluitoare de exigenta fata de nereguli. A existat o respingere totala din partea modelelor inclusiv cand s-a sugerat amanarea introducerii votului uninominal. Era prin anul 2000. Dupa sapte ani se constata ca acesti catavenci nu mai sunt convinsi de necesitatea renuntarii la paguboasele liste de partid. La televizor s-au declarat pentru uninominal, dar la urne primeaza interesul de clica. Astazi constatam doua lucruri: primul – modelele au devenit antimodele prin mesaj si implicatii, contrar imperativelor menite sa incurajeze performanta; al doilea – se continua deformarea realitatii in defavoarea interesului public. S-a vazut clar cat de mare este distanta dintre asa-zisa