Una dintre cele mai mari iniţiative private din cele două Principate Române de dinainte de Unire a fost Eforia Spitalelor Civile. Instituţia a luat fiinţă printr-o decizie a generalului Pavel Kiseleff, din 2 aprilie 1832, care a reunit Fundaţiunile Colţea, Pantelimon şi Iubirea de Oameni-Filantropia. Legea din 16 octombrie 1864 a hotărât ca bugetul ei să fie supus votului Adunării Deputaţilor (ca şi în cazul bugetului statului), administrarea bunurilor sale urmând a se face du
Una dintre cele mai mari iniţiative private din cele două Principate Române de dinainte de Unire a fost Eforia Spitalelor Civile. Instituţia a luat fiinţă printr-o decizie a generalului Pavel Kiseleff, din 2 aprilie 1832, care a reunit Fundaţiunile Colţea, Pantelimon şi Iubirea de Oameni-Filantropia. Legea din 16 octombrie 1864 a hotărât ca bugetul ei să fie supus votului Adunării Deputaţilor (ca şi în cazul bugetului statului), administrarea bunurilor sale urmând a se face după normele administraţiei de stat, cu aplicarea legii contabilităţii publice şi a controlului Curţii de Conturi pentru verificarea gestiunii financiare. Această lege a durat până la dispariţia instituţiei, sub comunişti.
Eforia a supravieţuit şi s-a dezvoltat numai datorită donaţiilor şi sprijinului privat. Instituţia întreţinea multe aşezăminte spitaliceşti în Muntenia şi, într-o măsură mai mică, în Moldova. În afara proprietăţilor funciare de zeci de mii de hectare, Eforia Spitalelor Civile mai deţinea la 1921 şi 51.622 de hectare de pădure, situate în regiunile de şes, deal şi munte. După expropriere, Eforia a rămas cu subsolul moşiilor expropriate din regiunile petrolifere: moşia Slobozia-Vrăjitoarea (Prahova), Doftăneţ-Poenăreanca (concesionată societăţilor „Steaua Română“ şi „Concordia“), Balaca-Scăeni (concesionată societăţii „Subsolul Român“), moşiile Sărasca-
