Saptamina trecuta, intr-o discutie, ca de la jurnalist la sursa, cu unul dintre primii oameni ai PD, am intrebat ce sanse sint ca democratii sa faca o alianta pre-electorala cu PLD. Personajul m-a privit fix in ochi, dindu-mi un raspuns, despre care si astazi cred ca era sincer: „Cum sa facem asa ceva?! Adica, abia am scapat de Tariceanu si Olteanu si acum ne inhaitam cu Stoica?! Nici gind!“.
Cum spuneam, n-am avut motive sa nu-l cred, cu atit mai mult cu cit o pozitie similara exprimase, in legatura cu o posibila alianta intre cele doua partide, si presedintele executiv al PD, Vasile Blaga. In emisiunea 100% de joi, 29 noiembrie, Blaga declara hotarit: „PD nu vede o alianta pre-electorala cu nimeni. Ne-am ars rau de tot cu PNL!“. Dar acelasi Vasile Blaga adauga: „Personal, nu vad o topire a PLD in PD, ci formarea unui nou mare partid.
Nu stiu insa cind...“.
Peste weekend! Si totusi anuntul facut luni seara privind crearea marelui partid PDL n-a surprins pe nimeni, nici macar electoratul. Miscarea era previzibila, ba, asa cum se poate citi mai sus, era chiar anuntata. Intrigati au fost doar cei care se asteptau ca PD si PLD sa treaca, asa cum isi dorea, probabil, Valeriu Stoica, printr-o casatorie de proba, adica printr-o alianta.
Intr-o astfel de formula, in care deciziile comune s-ar fi supus procesului negocierii, PLD ar fi fost avantajat, iar pentru oameni ca Valeriu Stoica era o buna ocazie sa-si impuna punctele de vedere. Dincolo de calculele politice ale liderilor celor doua partide, personajul care a luat decizia fuziunii rapide a fost, indiscutabil, Traian Basescu. Asa cum procedeaza de obicei, Basescu a stat cu ochii in sondajele de opinie comandate imediat dupa alegerile europarlamentare.
Din grafice a reiesit ca electoratul este in asteptarea unui mare partid de centru-dreapta si ca s-a saturat de
