Serialul initiat de "Romania libera" dedicat calitatii prestatiei diplomatice fata de URSS/Rusia se incheie cu partea a doua a opiniilor academicianului Mircea Malita, personalitate marcanta a diplomatiei romanesti.
In episodul de ieri, academicianul Mircea Malita a scos in evidenta "mecanismele fine" puse in practica de diplomatia romaneasca, de la momentul retragerii trupelor sovietice din Romania (1958) pana la schimbarea politica intervenita dupa vizita in China si Coreea de Nord a lui Nicolae Ceausescu (1971).
Astazi, autorul face analiza perioadei de recul a diplomatiei sub dictatura ceausista, pana la compromiterea politicii statului comunist roman, in preajma prabusirii sale din decembrie 1989.
Intre 1971 si 1979 se produc noi transformari. In urma vizitei in China si in Coreea de Nord, sotii Ceausescu se intorc in tara cu ideea necesitatii unei "revolutii culturale". Nu s-a mers pana la excesele ei, dar a fost retinuta ura impotriva reformistilor, atasamentul fata de "puritatea revolutionara" si cultul personalitatii. Sa auzi un milion de oameni scandand ritmic numele tau, nu era un lucru care sa nu lase urme la Ceausescu. Daca in primii cinci ani ca secretar general al partidului a tinut seama de parerile premierului Ion Gheorghe Maurer si i-a incredintat chiar controlul politicii externe a statului, dupa 1971 situatia s-a schimbat. Ceausescu a inceput sa se vada un personaj de dimensiune mondiala: omagii din Vest, depasite de o adulatie asiatica. S-au adaugat trezirea vocatiei revolutionare si a gandirii dogmatice, precum si a unei vigilente fata de "sfaturile perfide" ale unor persoane dominate de un sprijin reformist, contrarevolutionar I-a indepartat pe rand pe toti cei care isi permiteau sa-i faca propuneri rationale si sa formuleze solutii realiste, ca Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaras, Corneliu Manescu si a format echipe
