Maria ELLIS
Carte de colorat pentru orbi
Editura Humanitas, Bucuresti,
2007, 332 p.
Dupa ce si-a abandonat studiile incepute la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din Bucuresti, Maria Ellis (n. 1975, Pitesti) s-a aventurat in Tara Fagaduintei – Statele Unite, of course –, unde a ramas noua ani si a facut, dupa cum marturiseste, de toate: a fost, rind pe rind, „instructor de inot pentru copii, secretara, agent de vinzari, director de marketing Internet si jurnalista“... Revenita de vreo doi ani in tara, s-a incumetat sa scrie un roman; in prezent se gindeste deja la al doilea. In Carte de colorat pentru orbi, roman plasabil pe linia nostalgic-estetizanta care, se pare, constituie brand-ul colectiei de proza a editurii Humanitas, Maria Ellis se joaca foarte frumos de-a literatura. Daca se joaca numai sau, dimpotriva, face ori macar ar putea face mai mult decit atit nu-i tocmai clar deocamdata.
Miopie fara ochelari de corectie
Desi in mod evident talentata, autoarea se afla inca in zona tatonarilor si compune parca mai mult din instinct decit ghidata de o constiinta scripturala. Manifesta un laudabil entuziasm de a povesti, de a fictionaliza, de a construi biografii si conflicte, dar ceea ce povesteste, fictionalizeaza etc. nu se incheaga suficient si nu duce prea departe. Cu alte cuvinte, autoarea vrea sa construiasca, insa nu pare sa stie prea bine ce si mai ales cum. Intuitiile i se risipesc pe parcursul naratiunii, profilul personajelor se incetoseaza tocmai in clipa cind promite sa se rotunjeasca, firele epice nu se leaga strins sau, mai bine zis, se leaga intr-o tesatura cam rara, in permanenta primejdie de a se destrama. Cu toate acestea, lectura Cartii de colorat pentru orbi este neindoielnic agreabila – nici vorba sa te plictisesti vreun moment! – si, in plus, pe masura ce avanseaza, iti creeaza noi si n
