Atunci cind brailenii se urca intr-un taxi, se gindesc doar la destinatie si la cit va dura sau costa cursa. Insa, de cele mai multe ori, cei care ne ghideaza prin trafic sint persoane care ascund povesti interesante. Reporterii "Obiectiv - Vocea Brailei" au vorbit, zilele acestea, cu taximetristul brailean care are cea mai vasta experienta in domeniu, pentru a afla ce se ascunde in spatele acestei profesii, dar si diferenta dintre clientii de inainte si de dupa '89.
Dupa 40 de ani de traximetrie, nea Ivan este un maestru in cunosterea sufletului uman. Le stie aproape pe toate si, pe deasupra, masoara si simte ce hram poarta clientul doar din citeva priviri. Ivan Patrascu, in virsta de 63 de ani, s-a apucat de taximetrie in 1967. "Aveam vreo 22 de ani si am inceput sa-mi caut de lucru. La inceput, meseria de baza a fost brutaria, am fost brutar, dar nu-mi placea, voiam altceva. Apoi am renuntat si am facut scoala de soferi. De atunci, am muncit ca taximetrist fara intrerupere", povesteste Ivan.
"I-am transportat pe Balaceanu, Cracanatu, Taranu, Buricea"
Pentru un taximetrist, fiecare client poate constitui o surpriza, mai mult sau mai putin placuta. Un real pericol il pot reprezenta interlopii. Taximetristii se tem sa mai transporte persoane suspecte pentru ca "nimeni nu stie ca o banala cursa cu taxiul, in orice clipa se poate transforma intr-un cosmar", spun ei.
Inainte de Revolutie, interlopii puteau fi numarati pe degete si, in plus, fata de cei din zilele noastre, stiau ce inseamna respectul. "Pe vremea comunismului, ca taximetrist aveai siguranta, nu-ti era teama de calatori si nu oricine iti deschidea portiera. Existau interlopi si atunci, dar ii stiai pe nume, exista respect si bun-simt. Pacat ca acum sintem nevoiti sa suportam jignirile fiecarui “smecheras de cartier”. Pe atunci, taxiul tran
