Ajun de Sf. Nicolae. Dupa forfota de peste zi cand concetatenii mei alergau prin magazine dupa cadoul cel mai potrivit s-a asternut calmul peste urbe. Centrul parea parasit. Nici masini, nici calatori in statia din Piata Teatrului la ora la care in celelalte zile erau cel putin doi controlori si o duzina de calatori in asteptarea ultimelor curse. Un taxiu era singura pata colorata din cenusiul serii. Dezolanta priveliste. In schimb casele toate aveau geamurile iluminate. Dincolo de termopane puteai ghici copiii mai mici sau mai mari care desfaceau cadourile ascunse in cizmulite sau -daca erau mai voluminoase-puse pe langa botinele lustruite special in asteptarea lui Mos Nicolae. Cand parea ca nu am alta sansa decat sa merg pe jos, a aparut ca din senin un maxi taxi. Nu ar fi nimic neobisnuit, dar ce m-a facut sa scriu iarasi- a cata oara?-despre cavalerii soselelor a fost spiritul sarbatorilor. Omul de la volan, amabil si la acea ora tarzie trecand prin orasul ascuns dupa perdele a zarit o femeie, singura trecatoare pe strazile pustii, tarand dupa ea niste sacose imense. Apropiindu-ne de semafor, s-a folosit de ocazia de a stationa un pic mai mult si a invitat-o pe necunoscuta sa se urce in masina. Va puteti imagina bucuria nesperata a femeii, care era sigura ca la acea ora nu va mai avea alta solutie decat mersul pe jos? Din credinta ca o fapta buna va fi inzecit rasplatita, fara sa fi pretins nimic in schimb, omul de la volan a facut un gest pentru care necunoscuta ii va fi vesnic recunoscatoare. Spiritul sarbatorilor il puteti gasi oriunde, trebuie doar sa va uitati cu atentie in jur.

Erika MARGINEAN

Ajun de Sf. Nicolae. Dupa forfota de peste zi cand concetatenii mei alergau prin magazine dupa cadoul cel mai potrivit s-a asternut calmul peste urbe. Centrul parea parasit. Nici masini, nici calatori in statia din Piata Teatrului la ora la care in cele