Deşi nu intenţionam să scriu un articol despre Europenele din 2008, faptul că am fost traşi într-o grupă grea şi că toată lumea a început să se vaite şi să facă de pe acum pregătiri pentru dezastru mă determină să las mizeriile din campionatul intern şi să prezint câteva motive pentru care cred că naţionala noastră o să se califice.

Un prim motiv ar fi găsit în istoria Campionatelor Europene, în ultimii 15 ani putându-se enumera două câştigătoare surpriză - Danemarca (1992) şi Grecia (2004), după ce acestea au înfruntat pe parcurs echipe dificile precum Franţa, Anglia, Olanda şi Germania (Danemarca) şi Portugalia, Spania, Franţa, Cehia şi iar Portugalia (Grecia). Atât grupele, cât şi parcursul au fost dificile, însă concentrarea şi organizarea au fost principalele atuuri ale celor două naţionale.

De asemenea, şi la Euro 2000, România a avut o grupă la fel de dificilă, în care am pierdut cu ghinion în faţa Portugaliei, însă din care am ieşit cu fruntea sus, după ce am lăsat Germania şi Anglia acasă.

Tot un avantaj îl reprezintă forma destul de fluctuantă a colegelor de grupă, atât Franţa, Italia, cât şi Olanda producând surprize pentru pariorii înrăiţi în preliminarii. La aceste hopuri au contribuit probabil şi retragerile unor nume precum Nesta sau Totti, selecţia deficitară olandeză a lui Van Basten, mereu aducătoare de noutaţi şi lipsită de stabilitate şi omogenitate, şi, bineînţeles, lipsa unui lider pentru naţionala „cocoşului galic“, care de la Zidane pare lipsită de o gândire cerebrală, plus că toţi cei trei selecţioneri adverşi sunt destul de contestaţi în propriile ţări. Se poate adăuga şi faptul că, în fotbal, după ce urci foarte mult, urmează şi o cădere, iar Franţa şi Italia, după finala Campionatului Mondial, sunt posibile suspecte de această maladie ciudată a fotbalului.

Deoarece suntem priviţi cu superioritate şi ignoraţi din punct d