Sistemul politic elveţian s-a tot perfecţionat de pe la 1291 Incă sub impresia referendumului din 25 noiembrie, preşedintele Băsescu a dat o fugă în paradisul democraţiei directe din

Sistemul politic elveţian s-a tot perfecţionat de pe la 1291

Incă sub impresia referendumului din 25 noiembrie, preşedintele Băsescu a dat o fugă în paradisul democraţiei directe din inima Alpilor. Şi ne-a vorbit de acolo despre virtuţile sistemului elveţian. Este adevărat, elveţienii sunt chemaţi adesea la urne pentru a se pronunţa în diverse probleme politice şi economice. Elveţia este o ţară cu o excepţională calitate a vieţii şi cu o administraţie enervant de eficientă. Sistemul, aşadar, funcţionează.

Da, dar precum iarna nu-i ca vara, nici Elveţia nu-i ca România!

România modernă reprezintă proiectul de emancipare, încă nefinalizat, al unei elite burgheze. Statul elveţian este expresia voinţei unor mici comunităţi independente de a se alia, sub ameninţarea unor vecini puternici. Elveţia nu este un stat unitar, ci o confederaţie de 26 de cantoane, mici state care se guvernează independent. Dar care pun o mare valoare pe unitatea în cadrul Confederaţiei.

Cei pe care-i numim azi elveţieni, în realitate oameni de naţionalităţi diferite, au căutat să apere împreună libertatea fiecărei comunităţi de pe fiecare vale şi coastă de munte. Problema lor a fost cum să rămână uniţi fără a ştirbi însă libertatea cantoanelor. Şi au tot perfecţionat sistemul, cam de pe la 1291, de când primele trei comunităţi s-au aliat. N-a venit într-o zi un deştept care să spună că, gata, de mâine împărţim ţara în cantoane şi dăm referendumuri la popor!

Printre altele, sistemul referendar constituie o garanţie pentru păstrarea atribuţiilor lărgite ale cantoanelor în raport cu guvernul central. Elveţienii sunt un popor urbanizat, prosper, pragmatic şi cu un spirit civic ce