Prin urmare, au trecut opt spre noua ani de inchisoare pentru Miron Cozma. Iata-l cu acte in regula din nou la lumina si, daca lucrurile vor merge asa cum se obisnuieste la noi, fostul lider al mineriadelor va intra pe usa din fata in politica, improspatand populismul romanesc cu o noua varianta, clocita pe indelete la racoare. La urma urmei, de ce nu?! Daca legea o permite, verdictele tribunalelor nu o impiedica iar bunul simt cetatenesc nu o obstaculeaza, de ce nu?!
Pana una-alta, insa, as constata un prim lucru care ma deranjeaza si care se preteaza deja discutiei publice, intrucat priveste elucidarea trecutului. La iesirea din detentie, dl Cozma si-a expus propria teorie despre mineriadele care i se imputa. Conform acesteia, a facut puscarie pentru ca si-ar fi indeplinit "datoria de lider de sindicat". "Am facut zece ani pentru ca am avut curajul sa infrunt politicienii corupti in aceasta tara...", a spus el.
De aici s-ar putea intelege ca datoria unui lider sindical in Romania postceausista, iliesciana sau cum am dori sa o mai numim, era, in viziunea lui Miron Cozma, organizarea de marsuri paramilitare asupra Capitalei, punerea in fruntea gloatelor mineresti dezlantuite, erijarea in forte de ordine sui generis care invalidau organismele legitime ale statului, atacul asupra institutiilor statului (de pilda in toamna lui 1991), violentele asupra civililor (13-15 iunie 1990), tentativele de rasturnare a guvernarii in curs (1999), atacarea si dezarmarea fortelor de ordine (la Costesti, in 1999) si alte fapte de acelasi fel. Or, lucrurile nu stau deloc asa. Toate aceste optiuni il situeaza in mod clar in afara legii pe cel care le sustine ori practica. Ele au in vedere, in esenta, abolirea normalitatii cotidiene, rasturnarea ordinii existente, constitutionale, democratice, rezultat al unor legiferari si al unor practici specifice (alegerile lib
