Am zarit Dorde Caffe trecand mai demult prin intersectia Dorobanti cu Stefan cel Mare. In vacarmul lucrarilor din zona (care nu se mai termina) localul mi s-a parut o varianta numai buna de trecut in agenda. De la strada se zarea inauntru un decor cu dichis. Parea o atmosfera cozy, asa ca am stiut de la inceput ca o sa vina momentul sa ii trec pragul.
Nu banuiam ca asta avea sa se intample intr-o zi pe care o incepusem mult prea devreme - cu treburi in zona. Era atat de devreme, incat am fost primii clienti ai zilei. Normal, de-abia daca trecusera cateva minute peste ora 9.
Dorde Caffe mi-a inspirat din clipa in care am pasit inauntru un joc intre lumini si umbre, un joc de tonuri si de contraste: un joc la nivel vizual.
Desi poti avea senzatia ca ai ghicit tema localului dintr-o privire, odata asezat la una dintre mese constati ca mai ai multe de observat.
Dar sa incep cu inceputul, adica prin descrierea trasaturilor locului la nivel de decor. Prima incapere este una foarte luminoasa.
Asta se datoreaza numeroaselor ferestre care dau spre Calea Dorobantilor, dar si tonurilor vanilate in care sunt zugraviti peretii. Mobilierul aflat de o parte si de alta a incaperii cu aspect de culoar larg a fost gandit parca special in tonuri foarte inchise. Se pare ca cel care s-a ocupat de amenajarea spatiului si-a dorit sa aduca minimalismul intr-un decor cozy.
Iar mesele negre si scaunele cu spatare arcuite din impletituri adanceau aceasta impresie.
Daca langa fereastra mesele au cate patru scaune, la perete ecuatia se schimba, fiecare masa beneficiind de o "firida" proprie - un intrand in perete unde se afla montata o canapea care pastreaza aceleasi motive. Dar parca (indiferent de tonurile inchise) ofera senzatia de confortabil si intim. Sau cum ar spune americanii - cozy.
Decorul este accentuat prin cateva pete de culoare, a