Bucureştenii nu au la dispoziţie spaţii în care să se adune la sărbători. Aglomeraţia creată la aprinderea beculeţelor din bradul de la Unirii este cel mai recent exemplu. Sursa: Foto: Sorin AntonescuSursa: Foto: Codrin Prisecaru
1 /.
Fie rost de şampanie după un meci de campionat mondial, victorie în alegeri, vizită a Papei sau două milioane de luminiţe aprinzându- se într-un brad artificial, bucureştenii nu au unde se bucura laolaltă pe deplin. Capitala nu le oferă un loc în care să se adune zgomotoşi, o piaţă publică în adevă ratul înţeles al cuvântului.
Spiritul maselor se îneacă între maşini, între gărduleţe, între clădiri grosolane. 100.000 de oameni la un loc devin neapărat egalul suferinţei colective, în grade socotite după rezistenţa fiecăruia. Cea mai recentă dovadă: sfârşitul Zilei Naţionale, care a strâns lumea lângă mult-lăudatul brad de record, ridicat şi luminat prin mărinimia unei bănci. Lipsa de organizare şi lipsa de spaţiu efectiv au întors împotriva oraşului ceea ce s-a vrut a fi o sărbătoare.
„Au fost doar maidanetransformate în pieţe“
Privite prin ochii unui occidental catapultat într-un loc de adunare autohton, Piaţa Constituţiei ar fi probabil o parcare mai mare, Piaţa Unirii - un spaţiu verde cu fântâni arteziene, iar Piaţa Universităţii - o intersecţie. Lipsesc complet zonele exclusiv pietonale clar delimitate pe harta oraşului, care să devină intuitiv locuri de întâlnire.
„Bucureştiul nu a avut niciodată spaţii publice structurate, în direcţia celor din Occident, pentru că nu era în spiritul locului. Au fost doar maidane transformate în pieţe. Cele care sunt folosite acum pentru adunări sunt destul de fasciste ca intenţie, ca structură, cu un element dominant, care de cele mai multe ori este o clădire“, arată arhitectul Florin Machedon, directorul Departamentului de Urban
