Fragmente romanesti la Basel
La intersectia a trei tari
Am venit la Basel la invitatia Institutului Cultural Roman pentru a participa la primele manifestari ale Festivalului Culturescapes din luna noiembrie. Evenimentele culturale la care am participat au fost dublate insa, din punctul meu de vedere, de o rapida actiune de cunoastere a unui oras si a unei tari in care nu mai fusesem si mai ales de descoperire a unui mod de a privi, a aborda si a recepta cultura cu totul diferit de cel mioritic.
Particularitatile Elvetiei, tara care nu este membra a Uniunii Europene, desi se afla in inima Europei, sunt multe. Cu una dintre acestea m-am confruntat la un sfert de ora dupa ce am aterizat pe aeroportul din Basel, cand am luat-o in directia in care placutele indicau iesirea si se putea vedea un sir de taxiuri. In masina aflata prima la rand, soferul dormea linistit. L-am trezit, iar el, plin de solicitudine, ne-a intrebat unde vrem sa mergem. I-am spus in engleza... la Airport Hotel. Ne-a raspuns nelamurit in franceza ca nu trebuie sa ne duca nicaieri pentru ca ne aflam chiar in aeroport. Cu rabdare, am scos hartia cu adresa hotelului, iar figura i s-a luminat. Nu-i aici, e la Basel. Pai, nu e Basel? Doar am coborat din avion la Basel, nu aveam cum sa fi gresit statia. Nu e Basel. E Franta. Zece metri mai incolo, dupa un gard de sarma langa care se gasea o masina de politie in care dormea de aceasta data un politist, era Basel, adica Elvetia. Gresisem tara. Dupa aceea am vazut ca, intr-adevar, numerele masinilor erau frantuzesti.
Am intrat inapoi in aeroport, am trecut pe un culoar pe care vamesii elvetieni ne-au privit cu solicitudine (nu cred ca eram primii care faceam astfel de greseli) si am ajuns in Elvetia, de unde am fost dusi cu taxiul in circa trei minute la hotelul pe care il cautam, contra unei sume considerabile (nimic nu e ieftin
