Dacă Nicolae Ceauşescu nu ar fi fost împuşcat în decembrie ’89, ar fi avut şanse să câştige alegerile prezidenţiale din 2009 împotriva lui Traian Băsescu.

Dictatorul comunist rămâne, în viziunea celor mai mulţi români, liderul politic care a făcut cel mai mult bine acestei ţări. Este adevărat că un număr egal de oameni îl percep ca fiind „cel mai rău“ şi că o bună parte din cele 23 de procente admirative (în creştere cu 1% faţă de 1999) provin de la perdanţii tranziţiei. Dar valorile de astăzi ale societăţii, aşa cum sunt reflectate de barometrul de opinie realizat de Fundaţia Soros, nu se opun autoritarismului.

Românii ar prefera, probabil, o republică putiniană, cu multipartitism şi economie de piaţă, dar paternalistă şi controlată. Deşi sunt de acord cu existenţa mai multor partide şi a proprietăţii private, cred că statul rămâne responsabil pentru bunăstarea individuală, că păstrarea ordinii este mai importantă decât respectarea libertăţii (46%), că avem nevoie de un conducător puternic care să facă ordine (76%) şi că lucrurile ar merge mai bine în ţară dacă s-ar respecta ordinele autorităţilor (64%).

Nesatisfăcuţi de funcţionarea atât a democraţiei, cât şi a economiei de piaţă româneşti, privesc cu nostalgie spre perioada de dinainte de 1989 (48% spun că se trăia mai bine atunci). Iar45% cred încă în comunism (36% spun că a fost o idee bună, dar prost aplicată).

Autorii studiului interpretează etichetarea pozitivă a lui Nicolae Ceauşescu şi ca o formă de protest faţă de funcţionarea proastă a instituţiilor actuale. Neîncrederea în instituţii şi în politică (guvern, parlament, partide, justiţie, lideri) este profundă şi la cote alarmante.

Sociologii constată o ruptură între majoritatea cetăţenilor şi politică şi o creştere a dezinteresului faţă de politică (83%). Pe de altă parte, creşterea economi