Nu fac afaceri la micul dejun. Nici nu iau pranzul semnand contracte. Seara vreau sa mi-o petrec doar in familie. Asa ca cina in interes de serviciu va fi mereu evitata.
Cam asa suna imperativele celor care au realizat ca sunt mult prea acaparati de serviciu. Echilibrul intre viata de familie si cea de la birou a devenit un imperativ. Asa ca managerii de top si chiar angajatii schimba regulile. Iar afacerile planuite odata "la prima ora" sunt trecute in agenda mult mai tarziu.
Nici faimosul power lunch sau cinele in interes de serviciu nu mai sunt agreate. Intr-adevar, o iesire la restaurant nu e chiar o corvoada. Insa nu cu partenerii de afaceri dupa o lunga zi la serviciu, cand orice ai comanda din meniul localului risca sa nu-ti priasca. Asta mai ales daca tratativele nu se arata a fi lejere, iar seful direct te urmareste indeaproape.
In ultimii ani s-a schimbat maniera de a face afaceri. Si nici "timing-ul" nu mai e la fel. In anii '80 -'90 intalnirile la micul dejun erau o regula. Iar "la prima ora" insemna adesea "ne vedem la ora 7". Semnificatia acestor meetinguri "timpurii" era cat se poate de evidenta. Cu cat mai matinala era programata intalnirea, cu atat mai mult era pretuita si considerata ca fiind importanta. In Occident micul dejun de afaceri purta numele de "power breakfast". Iar la orele matinale managerii erau cel mai des intalniti in restaurante.
Astazi aceste obiceiuri nu s-au eradicat in totalitate. Dar nu mai sunt, cu siguranta, privite la fel.
Noua atitudine - dezaprobatoare - fata de orele "neortodoxe" pentru afaceri este strans legata de agenda prea incarcata si de orele petrecute peste program, mai ales in conditiile in care "burnout" ameninta sa devina una dintre bolile principale ale secolului. Asa ca sedintele de dimineata au fost, rand pe rand, mutate catre ora pranzului. Iar managerii care inca m
