N-are importanta faptul ca diploma nu mai are acoperire, ca unii nu au nimic a face cu ea, ca multi nu stiu sa scrie corect, ca nu pot alcatui trei fraze coerente. Universitatea e accesibila, la indemina oricui! Ce are acest tablou sumbru al satului, pe care l-am descris in numarul trecut, cu procesul de modernizare a universitatii, numit inca si "reforma Bologna"? Teoretic, universitatea europeana, ca si cea romaneasca, a intrat intr-un proces de schimbare accelerata. S-a schimbat filosofia universitatii (a devenit mai permisiva, mai democratica), s-a schimbat forma (doua cicluri cu finalitati deosebite, primul ciclu asigurind un fel de cultura pentru toti), s-a schimbat continutul formarii (primul ciclu introduce intr-un domeniu, al doilea formeaza specialistii). Intr-un cuvint, a devenit mai deschisa, supla, mai apropiata de noua realitate sociala, avind criterii de referinta comune in toate tarile europene. S-a globalizat. Toate premisele sint bune. Atunci de ce strigate disperate "Salvati Universitatea", de unde scepticismul? Universitatea democratica si accesibila de astazi isi are originile in miscarile din 1968 din Franta, in valul contestatar al tineretului occidental de acum mai bine de treizeci de ani, care a demolat soclul vechii universitatti, prea rigida si autoritara, prea selectiva si opresiva, pentru gustul lor. Au cistigat si universitatea si-a deschis larg portile; s-a multiplicat numarul de universitati, s-a abolit orice restrictie la intrarea in universitate, indeosebi in stiintele umaniste. Taxele mici, in Franta, campusurile cu camine pentru studenti au transformat universitatile intr-un rai pentru tineri. In spatele acestei fatade se ascundea insa o realitate deloc roz, care se acumula. Dupa '89, cind am luat contact cu colegii din Vest si m-am plins ca avem studenti putini si un examen de admitere inuman, mi-au spus: Vreti sa ajungeti ca noi?