A apărut o carte mixtă: Cuibul de întuneric de Cosmin Miuţe (Târgu Jiu, Ed. Gorjeanul). Cuprinde şi poezie, şi proză. Pe coperta cărţii este reprodusă fotografia unei femei goale, care stă în pat, pe coate, cu fundul în sus, într-o poziţie indecentă, dar are pe o fesă un fluture.

Deschizi cartea cu nerăbdare, ca să vezi ce se întâmplă în continuare cu femeia, dacă vine un bărbat hotărât, care să profite de poziţia ei, sau măcar un entomolog, care să prindă fluturele, dar constaţi că între fotografia de pe copertă şi texte nu există nici o legătură.

Primele pagini sunt ocupate de versuri plictisitor-năstruşnice. Cuvintele amestecate în pălărie sunt scoase unul după altul de o mână ţeapănă şi păguboasă:

"Maternităţile de clei/ Apar ca necazurile după/ O ploaie/ De smoală.";

"Noi, toţi, ne cunoaştem de mici,/ De când, în calitate de zmeie,/ Ştiam să punem ochii pe cruce";

"Şi dacă buzele tale cu gust de buzunar fierbinte/ Ştiu să aprecieze apusul dezbrăcat,/ Înseamnă că a meritat să-ţi spun toate astea!" etc.

Urmează proza, de o preţiozitate rebarbativă:

"O chemare şi-a întâlnit ecoul dincolo de cortina ruptă dintr-o neatenţie minoră a răsăritului, care şi-a permis luxul de a închide ochii preţ de o veşnicie şi un sfert. Oameni care să tragă cu nonşalanţă draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc şi astăzi.";

"Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În acelaşi spaţiu îşi face apariţia neliniştea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare şi inconsistente în acelaşi timp."

Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Graţianu, angajat într-o investigaţie detectivistică. Ca în unele filme americane (pue