Ei, adica politicienii pe care ii stim cam din 1990 incoace. Ori chiar dinainte de 1989. Mereu sint cam aceiasi, indiferent de cum se cheama partidul din care fac parte, indiferent de doctrina politica a respectivului partid ori de ciclul electoral in care ne aflam. De fapt, ei, politicienii de ieri, n-au plecat niciodata. Sint pe la conducerea partidelor de cind se stiu, sint prin Parlament, consilii locale sau judetene parca dintotdeauna, apar mereu pe la televizor si isi mai fac aparitia, ciclic, si prin Guvern, cite un an-doi.
Pe plan national sau in plan local, politicienii au fost, sint si am impresia ca vor fi aceiasi. Si nu pentru ca ar fi ultra-buni sau super-competenti. Berceni, remesi, vacaroi, basesti, tariceni, geoani, vosganieni, frunzaverzi, vadimi, balcani, vasioi, stanci, sabai - indiferent cum o intorci, tot cam peste ei dai. Daca nu-s ei, atunci sint sotii lor, finii lor, copiii lor, cumnatii lor. Cu vot pe liste sau fara liste, parem condamnati sa alegem, mereu, cam din aceiasi oameni. Poate in alte functii, pe la alte partide ori la ani diferiti. Pe ici, pe colo, mai apare cite un tinar politician, despre care afli ulterior ca, prin tinerete, a fost un brav utecist ori fiu de nomenclaturist. Asta daca nu ai de ales chiar dintre batrinii comunisti cu state vechi prin fostul partid unic.
Noua generatie de politicieni tineri, destupati la cap, corecti si care sa vada dincolo de propriul interes se lasa inca asteptata. Sau probabil asteapta inca sa fie promovata de "tatucii" de prin partide. Poate ca aceasta generatie a existat in urma cu ceva ani, dar i-au fost frinte aspiratiile, idealurile, conceptele. Au avut grija de asta "mentorii" ei. Poate a fost transformata dupa chipul si asemanarea clasicului politician roman ori poate ca s-a refugiat in domenii ori pe meleaguri in care competenta si profesionalismul sint cu adevarat
