Fie rost de sampanie dupa un meci de campionat mondial, victorie in alegeri, vizita a Papei sau doua milioane de luminite aprinzandu-se intr-un brad artificial, bucurestenii nu au unde se bucura laolalta pe deplin. Capitala nu le ofera un loc in care sa se adune zgomotosi, o piata publica in adevaratul inteles al cuvantului.
Spiritul maselor se ineaca intre masini, intre gardulete, intre cladiri grosolane. 100.000 de oameni la un loc devin neaparat egalul suferintei colective, in grade socotite dupa rezistenta fiecaruia. Cea mai recenta dovada: sfarsitul Zilei Nationale, care a strans lumea langa mult-laudatul brad de record, ridicat si luminat prin marinimia unei banci. Lipsa de organizare si lipsa de spatiu efectiv au intors impotriva orasului ceea ce s-a vrut a fi o sarbatoare.
Privite prin ochii unui occidental catapultat intr-un loc de adunare autohton, Piata Constitutiei ar fi probabil o parcare mai mare, Piata Unirii - un spatiu verde cu fantani arteziene, iar Piata Universitatii - o intersectie. Lipsesc complet zonele exclusiv pietonale clar delimitate pe harta orasului, care sa devina intuitiv locuri de intalnire.
„Bucurestiul nu a avut niciodata spatii publice structurate, in directia celor din Occident, pentru ca nu era in spiritul locului. Au fost doar maidane transformate in piete. Cele care sunt folosite acum pentru adunari sunt destul de fasciste ca intentie, ca structura, cu un element dominant, care de cele mai multe ori este o cladire”, arata arhitectul Florin Machedon, directorul Departamentului de Urbanism si Amenajarea Teritoriului din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”.
Nici parcurile nu sunt realizate in asa fel incat sa se stranga lumea. Singura „speranta” ar fi reorganizarea Pietei Unirii, mai spune Machedon. „Primaria a cerut acum cativa ani Uniunii Arhitectilor un punct d
